Cușma lui Guguță

Este tortul copilăriei mele și a multor altora dintre moldoveni. Cine nu-și amintește de sărbătorile de iarnă sau cele de Paști, când, pe lângă mulțimea de bucate gătite de mamele noastre, ajutate de noi când eram mai măricei, piesa principală era tortul Cușma lui Guguță!
Umplutura din vișină, crema din smântână și ciocolată rasă aveau darul de a te transporta imaginar sub marea cușmă a băiețelului Guguță din povestirile lui Spiridon Vangheli, unde a încăput un sat întreg pe timp de iarnă. Și chiar dacă de sus cernea cu fulgi de zăpadă, sub cușmă era primăvară, era cald și copiii se zbenguiau prin băltoace.

Tot acest timp, cât am pregătit tortul – de la coacerea turtelor pâna la rasul ciocolatei – crâmpeie de amintiri din copilărie îmi inundau mintea. Casa mare (sau Cascemare, cum îi spuneam noi) – o odaie spațioasă, lungă cât casa și rece, de obicei – găzduia cele mai deosebite mirosuri de sărbători: pâine coaptă, cozonac și învârtită de Paști sau Crăciun, carne afumată, răcituri, clătite cu vanilie, macrou afumat, șprote cu lămâi și măsline, șubă, vinegret (pe atunci nu i se spunea nici Olivie, nici Insalata Russa), etc. Iar Cușma lui Guguță aduna și îmbina cumva armonios (oricât ar părea de straniu) aceste mirosuri care se revărsau în gustu-i moale și dulce.

Poate era o abundență nesănătoasă de bucate, dacă să privim din perspectiva principiilor de alimentare de astăzi. Dar era o abundență atât de dorită și așteptată, care ne producea emoții frumoase, care, la rândul lor, ne crează azi cele mai dulci amintiri din copilăria noastră în satele din Moldova.

Anna Ichim 
atrocin@gmail.com 

This entry was posted in News and tagged . Bookmark the permalink.